Viitorul Romaniei si fortele schimbarii

Da mai departe
0Shares

Doua forte pot sa scoata Romania din fundatura in care am dus-o vreme de treizeci de ani: tinerii si diaspora.

Citeste toate textele scrise de Ciprian Mihali pentru Ziare.com

Fara a le idealiza, fara a le considera drept salvatori miraculosi, cred ca daca Romania mai are vreo sansa sa devina un stat european in care moartea, saracia, ura si ridicolul nu te pandesc la fiecare pas, atunci aceasta sansa nu poate veni decat dinspre tineri si dinspre cei plecati.

Dar aceasta sansa se insoteste de doua provocari majore pentru anii ce vin: tinerii vor sa plece, iar cei din diaspora nu vor sa se mai intoarca. Romania ramane inca tara pe care mai multi vor sa o paraseasca decat sa o regaseasca.

In aceste conditii, cum ar putea fi reconstruita o tara cand fortele ei cele mai creative si mai dinamice au un singur gand: sa o paraseasca? Cum vor putea contribui aceste forte la inaltarea Romaniei, daca ele nu se simt nici respectate, nici consultate si nici interesate de felul in care intelege societatea sa-si gestioneze prezentul si viitorul?

Si tinerii, dar si cei din diaspora isi organizeaza viata pe tacute (sau poate nu pe tacute, doar ca vocea lor nu se face auzita in zgomotul dominant), dupa idealuri, valori si reguli care sunt in mare parte straine romanilor resemnati sau captivi pe care mizeaza marea majoritate a clasei politice romanesti actuale.

Aceasta este complet defazata in raport cu mizele epocii pe care o traim, nu e nicio indoiala. Atat puterea, cat si o mare parte a opozitiei sunt foarte limitate in viziune si in mijloacele de actiune: sensul actiunii lor este sa gadile orgoliul si sa cultive fricile acestui public captiv, care se diminueaza si biologic, dar uneori si civic (prin emancipare directa, plecand din tara, sau indirecta, gratie copiilor lor).

Politicienii dominanti isi extrag legitimitatea din perceptia pe care au indus-o in oameni ca ei sunt stapanii lor vesnici, ca oamenii trebuie sa li se supuna neconditionat, asa cum se supun preotului si politistului local.

Ei considera ca e suficient sa-si puna cocarda tricolora la piept, sa pupe moaste si sa se imbogateasca obscen ca sa ramana la putere pe veci. Este insa evident ca patriotismul si credinta propovaduite primitiv, intoarse mereu spre un trecut mitic, fantasmat, nu mai au resurse sa mobilizeze energii, sa construiasca solidaritati si angajamente civice.

Si patriotismul si credinta, atat de brutal si repulsiv manipulate, vor ramane plasa de siguranta a acestor partide care nici nu inteleg ce se intampla in jurul lor, nici nu au capacitatea de a construi strategii de viitor.

Tinerii schimba lumea

In acest timp – in timp ce oameni lipsiti de viziune fac mici aranjamente sa ramana sau sa ajunga la putere – lumea se schimba ametitor: tinerii sunt de multe ori cei care induc aceste schimbari si o fac in folosul propriului lor viitor.

Valorile lor individuale si colective sunt tot mai apropiate de valorile tinerilor din tarile occidentale si din lumea intreaga si tot mai indepartate de valorile uzate sau mimate ale conducatorilor societatii.

Valorile lor se hranesc din viitor, nu din trecut. Iar fata de acest viitor, clasa politica nu are nicio reactie. Un guvern care taie un miliard de lei de la Educatie pentru a suprafinanta institutiile de putere din stat e sortit pieirii, daca nu imediate, atunci progresive si in orice caz ireversibile.

Un guvern format din oameni ignoranti, profund needucati si necultivati nu are cum sa reziste intr-o societate care creste din cunoastere si creativitate.

Formele de comuniune, de comunicare si de mobilizare ale acestor forte noi si creative sunt complet in afara tuturor circuitelor pe care le folosesc azi statul si institutiile sale pentru a comunica si manipula.

Asta nu inseamna ca tinerii sunt ignoranti. Ci doar ca au devenit imuni la manipulare.

Tinerii acestia, impreuna cu diaspora, in mare parte tanara si ea, isi vor construi propriul patriotism, propriile credinte, propria relatie cu tara. O relatie din care pamantul este posibil sa lipseasca, pentru ca sunt oameni independenti si mobili, care se simt acasa oriunde in lume, spre deosebire de noi, cei nascuti si crescuti in lumi statice, care ne-am convertit dependenta de solul natal in afectiune pozitiva si valoare suprema.

Creste si incepe sa conteze o generatie nascuta de la bun inceput in mobilitate, comunicare si in despatializare. Ea va circula pretutindeni in lume, se va stabili oriunde, va pleca de oriunde, se va intoarce oricand ca sa plece din nou cand va simti asta.

A apus demult epoca parintilor care nu si-au parasit satul, orasul sau judetul. Se incheie de acum si epoca parintilor care au lucrat zeci de ani in Occident pentru a-si construi o casa, daca se poate fix in satul din care au plecat in anii ’90.

Se va incheia in cativa ani si epoca regruparilor comunitare romanesti in diferite locuri din Occident pentru a reface acolo “iarba verde de acasa”, cu telemea, mici, bere, muzica populara si antena de satelit.

Incet-incet, oamenii inteleg ca e vital sa se integreze in societatile care ii primesc si nu sa reziste integrarii. Iar integrarea inseamna un amestec de valori, de credinte si obiceiuri din care se retrage incet-incet ideea de puritate, de fundament unic, cu tot ce inseamna aceasta in termeni de raportare la celalalt, la comunitate si la stat.

Aceste idei, asemeni patriotismului si credintei, nu dispar definitiv pentru a fi inlocuite cu altceva, considerat strain sau alienant, ci doar se amesteca in forme de viata eteroclite, din care fiecare isi ia ce are nevoie pentru a-si organiza viata independent de marile sisteme axiologice ale societatilor.

Nu mai cred in rau si ram

Distrugerea tuturor valorilor pe care s-a construit societatea romaneasca nu le mai ingaduie nici tinerilor, nici diasporenilor sa se revendice de la ele, decat cel mult critic si civic, protestand si transmitand celor ramasi acasa modele alternative de viata. Modele ale emanciparii construite in jurul unor alt fel de comportamente publice, unor alt fel de raportari la putere, la semeni, la spatiul public sau la viata intima.

Cei ce vin dupa noi si de langa noi nu vor mai crede in raul si ramul stramosilor cata vreme raul e poluat de deseuri industriale si casnice, iar ramul a fost traficat si transformat in materie prima pentru concernuri.

Dar vor crede in si se vor bate pentru a salva ce se mai poate salva dintr-un mediu inconjurator distrus de rapacitatea si de indiferenta noastra.

Nu vor mai crede in dezvoltarea societatii cata vreme e reprezentanta de baroni putrezi de bogati si corupti inconjurati de zeci de mii de oameni saraci si cu capetele plecate. Nu vor mai crede in dreptatea propovaduita de analfabeti cata vreme tinerii mor ucisi de complicitatea dintre mafie, politie si parlamentari.

Nu vor crede in egalitatea dintre barbat si femeie predicata din amvon sau de la tot felul de tribune intr-o tara in care femeia trebuie sa ramana supusa barbatului, in care patru femei sunt violate zilnic, iar alte mii sunt batute cu aceeasi frecventa.

Nu se vor mai orienta dupa modelele clasice de seductie si isi vor construi rigori ale relatiilor interumane pe care le vor respecta cu mai multa sfintenie decat toate regulile impuse in familia traditionala.

Viitorul e foarte aproape

Ceea ce ne face inca sa suferim in aceasta societate este falsificarea prezentului si a viitorului de o clasa dominanta (politicieni, afaceristi, staruri media, ofiteri si juristi reciclati) care nu vede evolutia societatii dincolo de urmatorul tun, de urmatoarea prada, de urmatorul sondaj.

Nimic nu garanteaza ca vom iesi teferi din aceasta cacealma.

Simtul public si responsabilitatea societala sunt aproape complet atrofiate, pentru ca schimbarea sa vina din noi toti, generatii amestecate, sedentari si nomazi. Ea va veni doar cu conditia ca tinerii si diaspora sa-si transforme pasiunile si energia in teluri unificatoare.

Nu e sigur ca ne va placea tuturor acest viitor. Dar altul nu avem.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa

قالب وردپرس

Da mai departe
0Shares