Haaretz: Israelul este un stat monopartid – International

Da mai departe
0Shares

Zeci de liste electorale vor fi înregistrate joi, într-o falsă manifestare a pluralismului. Sunt oamenii polarizaţi? Nu din punct de vedere politic. Sunt alegerile decisive? Tot o iluzie. Oferă alegerile două căi distincte? Până şi acest aspect e înşelător.

Israelul se transformă într-o ţară cu o singură idee numai, şi astfel, practic, într-un stat monopartid. Există nenumărate liste electorale, două blocuri, dreapta şi stânga. Mult zgomot pentru nimic. Diferenţele dintre ele sunt neglijabile, cu excepţia unei singure chestiuni care le pune în umbră pe toate celelalte: Benjamin Netanyahu, da sau nu, scrie Haaretz, citat de Rador.

Nu că n-ar exista diferenţe. Există diferenţe retorice. Unul vorbeşte răspicat despre rasismul său şi chiar e mândru de el, în vreme ce un altul şi-l disimulează. Unul vorbeşte de formă despre valori universale precum justiţie, egalitate, pace şi drept internaţional, în vreme ce altul le ponegreşte. Dar daţi la o parte sloganurile şi nici o diferenţă nu mai există, doar dispute personale. Priviţi cât de uşor fuzionează partidele în zilele noastre. Unicul obstacol e cine unde va fi plasat pe lista pentru Knesset. Nimeni nu se mai deranjează să discute şi restul. Partidele fără program şi listele electorale fără direcţie se unesc uşor, numai să rezolve chestiunea ierarhiei.

Şi, în definitiv, de ce este unitatea un obiectiv, şi cu ce scop? La capătul întregii vorbării despre unitate şi uniuni aşteaptă uniformitatea. La fel precum campania Tzav Piyus (Datoria Politeţii) prin care evreii seculari caută mereu să ţină cont de sentimentele evreilor religioşi, tot aşa şi unitatea se aliniază în spatele dreptei. Aşa se întâmplă atunci când dreapta, ba chiar şi extrema dreaptă, este considerată normalul, iar stânga, ba chiar şi stânga moderată, e considerată o pacoste.

Noul Knesset va avea din nou o majoritate absolută, totalitară, în privinţa unei singure direcţii, excluzându-le pe toate celelalte. Peste 100 din cei 120 de parlamentari vor fi sionişti, iar un număr şocant de similar sunt susţinători ai ocupaţiei. O asemenea majoritate nu există în nici o democraţie.

Sionismul este o ideologie ca oricare alta: poţi fi în favoarea sau împotriva ei, ori poţi considera că vremea ei a trecut. Dar nu şi în Israel. Un israelian evreu nu poate fi un non-sionist. Sionismul este o religie obligatorie. Acesta este exemplul nr. 1 de coerciţie religioasă pe aici.

Nimeni nu încearcă să clarifice care este înţelesul sionismului astăzi. Este o vacă sfântă. Nici un partid nu îndrăzneşte să-l conteste, să-l modernizeze sau să i se opună, cu excepţia ultra-ortodocşilor – dintre care majoritatea sunt sionişti loiali de facto – şi a arabilor, care, nu se ştie de ce, au voie. Chiar şi mai uimitoare este susţinerea unanimă pentru continuarea ocupaţiei. Cu excepţia Listei Comune [alianţa partidelor predominant arabe – n.trad.], nici un partid nu ridică stindardul războiului contra ocupaţiei drept principal stindard al său. Candidând cu Ehud Barak, Meretz [partid social-democrat – n.trad.] nu mai poate fi încadrat la această categorie; Partidul Laburist nici nu s-a încadrat vreodată.

Când toţi sunt sionişti care susţin ocupaţia, ori cel puţin nu propun sistarea ei, nu mai e loc şi de diferenţe de opinie reale. Toţi sunt de acord şi cu privire la războaiele de aici, cel puţin atunci când sunt pornite. Şi până şi stindardul pe care centrul-stânga încearcă să-l fluture, stindardul bătăliei pentru democraţie şi pentru protejarea sistemului judiciar, este stindardul unor ipocriţi. Susţinătorii ocupaţiei nu au dreptul să vorbească despre democraţie, şi nici despre independenţa instanţelor, care au aprobat într-o manieră înspăimântător de banală cererea establishment-ului militar de demolare a 70 de apartamente în Ierusalimul de Est, şi nici unul dintre sfinţii străjeri ai justiţiei nu a deschis gura.

Alegerile israeliene sunt un act de divertisment, la fel ca toate celelalte emisiuni de divertisment de la televizor. Presa măreşte artificial tensiunea în legătură cu cine va câştiga şi cine va fi dat afară, la fel ca la oricare reality show. Rezultatele, de asemenea, vor fi la fel de decisive ca şi rezultatele acelor absurde emisiuni-concurs. Doar de dragul schimbării, există aici o nevoie de politicieni care au ceva de oferit.

Sursa

قالب وردپرس

Da mai departe
0Shares