Grecia. Iadul din insula Samos

Da mai departe
0Shares

Puţine sunt locurile în care eşecul Europei de a gestiona criza refugiaţilor e atât de evident ca în Grecia. Mii de refugiaţi sunt blocaţi în tabere supraaglomerate, aşteptând procesarea cererilor lor de azil. Şi zilnic sosesc noi oameni, în ciuda acordului Uniunii Europene cu Turcia menit să oprească fluxul de treceri ilegale spre Europa. Tabăra de refugiaţi de pe insula Samos e murdară şi foarte înghesuită. Proiectată iniţial pentru găzduirea a doar 650 de persoane, acum adăposteşte câteva mii. E o situaţie pe care localnici ca Maria şi Michalis n-o pot ignora. Cei doi le dau o mână de ajutor refugiaţilor, în ciuda obiecţiilor vecinilor. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 18:30.

Tabăra de refugiaţi din Samos e una dintre cele mai neprimitoare de pe ţărmul european al Mării Mediterane. Refugiaţii de război ajunşi aici au adesea dizabilităţi grave şi în multe cazuri trebuie să rămână mai mult decât s-ar fi aşteptat. Motivul este acordul între Uniunea Europeană şi Turcia. Grecia este în mod evident copleşită de cota sa de refugiaţi. Şi locuitorii insulei Samos sunt de multă vreme divizaţi din pricina acestei tabere.

„Mama Maria” şi refugiaţii de pe insula Samos

În fiecare zi la prânz, Maria Makrogianni aşteaptă musafiri. Aceştia sosesc la timp: refugiaţi din tabăra din apropiere, de pe insula Samos. De data asta, sunt doi tineri din Somalia.

Maria a pregătit spaghete cu pui.

În fiecare zi, ea primeşte refugiaţi în apartamentul ei.

„Când văd refugiaţi, le ofer ceva de mâncare. Am făcut mereu asta, nu e nimic deosebit pentru mine”, spune Maria Makrogianni.

Refugiaţii de pe Samos îi spun „Mama Maria”. Pensionara nu le dă doar o masă caldă, ci şi conserve şi haine.

„Maria face paste cu pui. E mai bun. În tabără sunt probleme, se fac cozi, uneori oamenii se bat, alteori nu mai poţi primi de mâncare”, povestește un imigrant venit la masă la „Mama Maria”.

Șocul ce i-a provocat Mariei două atacuri cerebrale

Acum trei ani, Maria şi soţul ei Michalis au fost onoraţi pentru dorinţa lor de a ajuta. Pe atunci, cei doi soţi aveau o tavernă pe plajă, unde refugiaţii puteau primi o masă gratuită. Era un loc în care oameni din toată lumea, care-şi pierduseră locuinţele, se simţeau bineveniţi. Dar apoi Mariei i s-a reziliat contractul de închiriere. A fost un şoc care i-a provocat două atacuri cerebrale.

„Pe atunci, mă gândeam numai la refugiaţi. Cum mă trezeam, mă apucam de gătit. În prezent, sentimentul s-a schimbat şi e îndreptat împotriva refugiaţilor. Localnicii nu văd nicio soluţie pentru mulţimea de oameni care au venit la noi”, spune Maria.

Cum s-a schimbat viața de pe insula Samos

5000 de refugiaţi locuiesc acum pe insula Samos, care are doar 30 000 de locuitori. Tabăra e acum suprapopulată şi mulţi trebuie să doarmă în corturi. Unii aşteaptă aici de ani de zile ca cererea de azil să le fie procesată. Organizaţiile locale de ajutorare spun că Europa trebuie să aibă în sfârşit grijă de aceşti oameni.

„Ca să ne asigurăm că nu se pierd vieţi omeneşti pe mare, dar şi că solicitanţii de azil care fug din calea persecuţiilor primesc acces la azil în condiţii decente”, explică Despina Anagnostou, de la Agenţia pentru Refugiaţi a ONU (UNHCR).

Dar insula Samos spune o altă poveste. Nu ni se permite să intrăm în tabără, dar ne întâlnim din nou cu Mohamed, iar el filmează în interior, cu telefonul: copiii se joacă alături de şobolani, în nişte condiţii de igienă de nedescris. Aici, există un singur doctor la 5.000 de oameni.

„E o junglă. E o situaţie foarte complicată pentru nou-sosiţi. Nu au spaţiu, uneori n-avem lumină, alteori nu avem apă”, povestește Mohammed.

Grecii consideră că Europa i-a uitat

Şi viaţa în portul Vathyhas s-a schimbat. Germania a trimis un vas al Pazei de Coastă, ca sprijin, dar asta n-a schimbat mare lucru. Mulţi greci consideră că Europa i-a uitat. Sunt consternaţi că unele state din Uniunea Europeană refuză să primească refugiaţi.

„Celelalte ţări ar trebui să-şi deschidă graniţele pentru ca aceşti oameni să treacă mai departe. Sau traficanţii care i-au adus aici să-i ia şi să-i ducă în altă parte. Oamenii ăştia sunt eşuaţi aici. Nu merge aşa. Noi vrem ca vieţile noastre să revină la cum erau înainte”, spun localnicii.

Michalis ne arată fosta lui tavernă. Mariei nu-i place să se întoarcă în locul din care a fost gonită din cauza sprijinului pe care-l acorda refugiaţilor. Asta a fost acum trei ani.

„Vecinii spun că am murdărit plaja cu refugiații…”

Soţul ei încă îşi aminteşte cum a început totul:

Michalis Georgalis: „Plantaserăm câteva roşii, şi am văzut un refugiat culegându-le şi mâncându-le. Atunci am înţeles că le e foame şi Maria, care are suflet bun, a început să gătească pentru ei”.

Când Michalis se întâleşte cu foştii lui vecini, aceştia spun că n-au fost niciodată împotriva a ceea ce făceau el şi Maria. Îi deranjează însă faptul că atât de mulţi africani vin la plajă, ca să înoate.

Michalis e şocat.

Michalis Georgalis: „Ei spun că am murdărit plaja, cu refugiaţii… Chiar dacă am avut mereu grijă s-o păstrăm curată. E mult mai murdară acum”.

Condiţiile de trai din taberele de refugiaţi de pe insulele greceşti se înrăutăţesc pe zi ce trece, şi, în acelaşi timp, sentimentul anti-refugiaţi e tot mai puternic. Oameni ca „Mama Maria”, care refuză să accepte acest lucru, devin tot mai izolaţi.

Sursa

قالب وردپرس

Da mai departe
0Shares