EXCLUSIV Cazul Mădălina Gavrilescu, activistă din România care a primit ordin de expulzare din Italia: “Sunt deportată pentru că am participat la proteste” – Esential

Da mai departe
19Shares


Pe 15 ianuarie, carabinierii din Roma au convocat-o pe Mădălina Gavrilescu, o româncă de 39 de ani, la secţia de poliţie. Aici i-au dat un ordin de expulzare şi interdicţia de a intra, timp de cinci ani, pe teritoriul italian. Autorităţile îi impun ca, până pe 15 februarie, să părăsească Italia, ţara unde locuieşte de 10 ani şi pe care o consideră “casa ei”. Mădălina Gavrilescu nu are nicio condamnare judiciară, nu a fost niciodată învinovăţită în vreun proces şi nu are cazier. HotNews.ro a reconstruit cazul româncei, pornind de la semnalările făcute de poliţie pentru “participarea la manifestaţii neautorizate” şi până la ordinul de expulzare din Italia.

În cazul în care pe 15 februarie se mai află în Italia, Mădălina riscă de la 2 luni la un an de închisoare. Românca se consideră “victima unei deportări care ar putea crea un precedent periculos”: prin aceeaşi metodă, statul italian ar putea îndepărta din Italia alţi cetăţeni comunitari consideraţi “nedoriţi”. Un grup de 20 profesori universitari şi experţi de drept internaţional şi comunitar au lansat o petiţie adresată Prefecturii din Roma, prin care contestă măsura extremă luată de statul italian împotriva româncei şi cer imediata retragere a ordinului de expulzare. Petiţia strânsese peste 400 de semnături.

  • Convocare la poliţie pentru expulzare

“Pe 15 ianuarie m-au chemat la poliţie, unde mi-au dat ordinul de expulzare cu efect imediat. Am 30 de zile la dispoziţie ca să părăsesc Italia, unde mi se interzice să mă mai întorc timp de cinci ani de zile. Pe ordin scrie că sunt un cetăţean care are la activ « semnalări pentru participarea la manifestaţii neautorizate ». Este vorba, declară Mădălina pentru HotNews.ro despre « acuzaţii că am manifestat, în perioada 2014 – 2017, alături de alţi italieni, pentru dreptul de a avea acces la o locuinţă ». În textul ordonanţei se mai arată că Mădălina a luat parte la « adunări subversive”, ceea ce demonstrează “evidenta lipsă de integrare socială”.

Toate acuzaţiile pornesc de la activitatea politică şi socială a româncei, spune ea. “Este adevărat, am participat şi particip la proteste pentru a cere locuinţe şi condiţii de viaţă decente. Am coborât în stradă să apărăm dreptul unor familii, multe cu copii, indiferent dacă erau de italieni sau străini, date afară din casă pentru că nu puteau să-şi plătească chiriile. La aceste proteste am invitat întotdeauna să participe instituţiile statului, pentru a găsi soluţii la cazuri sociale disperate. Dar e mai uşor pentru instituţii să cheme poliţia, decât să se prezinte pentru a rezolva problemele”.

Mădălina ne spune că a respectat mereu legea în Italia: “Nu am fost niciodată arestată, nu mi s-a intentat niciodată proces, nu am absolut niciun antecedent penal. Maxim, am luat o amendă pentru că am mers cu un autobuz fără bilet. Dar vorbim de sancţiuni administrative, de o amendă, nu de condamnări sau fapte cu relevanţă penală. Eu sunt considerată neintegrată în Italia pentru că am protestat în stradă, deci pentru activitatea mea politică, socială. Nu m-am ascuns, am mers de mai multe ori la chestură să cer autorizaţii pentru proteste, acolo îmi dădeam mereu datele de buletin şi contactele. Ca reprezentant al Mişcării pentru locuinţe, am participat la întâlniri cu instituţiile oficiale, cu Primăria, cu autoritatea regională. Nu sunt o persoană violentă, nu am ridicat niciodată mâna asupra cuiva”.

  • Avocatul Francesco Romeo: “Pregătim recursul”

HotNews.ro a vorbit cu avocatul Mădălinei, Francesco Romeo, care pregăteşte recursul la decretul de expulzare. El ne-a declarat:

“Decretul a fost emis în baza art. 20 din D.Lgs 30/2007, care se referă la îndepărtarea cetăţenilor comunitari. Hotărârea a fost luată pornind de la presupusa lipsă de integrare socială în baza a 12 semnalări din partea poliţiei. Este vorba de denunţuri pentru: participare la manifestaţii neanunţate, ocuparea de imobile, adunare subversivă, opunere de rezistenţă faţă de organele de poliţie – fapte care se referă la perioada 2014 – 2017. Pentru niciunul din aceste denunţuri nu s-a demarat un proces. Mădălina nu a avut nicio condamnare, niciun proces şi nu are antecedente penale. În calitatea ei de cetăţean comunitar, Mădălina poate fi îndepărtată din Italia doar pentru motive grave de caracter sanitar, de siguranţă a statului sau de siguranţă publică. Săptămâna viitoare va fi înaintat un recurs la Judecătorul civil, prin care cerem suspendarea hotărârii şi anularea sa”.

HotNews.ro: “Mişcarea pentru dreptul la locuinţă” este criticată în Italia pentru că promovează şi ocuparea unor clădiri, unde se stabilesc diferite familii. Nu e ilegală ocuparea unor edificii?

“Nu am ocupat niciodată case ale unor proprietari, persoane fizice, se apără Mădălina. E vorba de clădiri publice abandonate de ani de zile, sedii de firme, fabrici, pe care noi le renovăm. De exemplu, am intrat într-o clinică abandonată unde fuseseră ţinuţi bolnavi cu Alzheimer. Am curăţat, am construit ziduri, ca să facem apartamente, şi le-am oferit familiilor. Am propus de multe ori ca de aceste proceduri să se ocupe statul, instituţiile, dar degeaba. Oamenii care locuiesc acolo sunt dispuşi să plătească chiriile”.


HotNews.ro: În ordinul de expulzare este menţionat şi faptul că “aţi opus rezistenţă forţelor de ordine”

Mădălina Gavrilescu: “Da, aceasta este acuzaţia pentru cei care participă la proteste neautorizate. Vin poliţiştii la tine şi îţi spun să părăseşti acea zonă, dacă nu faci cum spun, imediat esti controlat şi semnalat. Tot ce facem noi e un protest colectiv, stăm cu un banner, vorbim la un megafon. Nu ridicăm mână împotriva nimănui. Poliţia ne spune, cu maniere destul de brutale, să eliberăm spaţiul public, ne controlează, notează datele noastre”.

HotNews.ro: Cum sunt trataţi italienii care protestează?

Mădălina Gavrilescu “Tot ceea ce facem noi, o facem ca un grup, ca un colectiv, pentru că ştim că avem drepturi şi ni le apărăm, indiferent dacă suntem italiani sau străini. Nu putem face un pas înapoi. E adevărat, de când s-a schimbat guvernarea, cu ministrul Salvini la Interne, situaţia a devenit mai grea. Italienii primesc şi ei semnalări la poliţie şi interdicţii, cum ar fi DASPO (asemenea restricţiilor impuse suporterilor agresivi) însă în mod sigur nu primesc expulzare, Mădălina, da”.

HotNews.ro: Ce se va întâmpla pe 15 februarie: vei fi tot la Roma?

Mădălina Gavrilescu; “Ordinul de expulzare spune că pe 15 nu mai am voie să stau în Italia. Risc între 2 luni şi un an închisoare. Am făcut recurs, cerem suspendarea hotărârii pentru a putea demonstra că nu sunt o criminală, nu am fost judecată şi condamnată, nu sunt cercetată penal! Eu nu vreau să mă las bătută de un sistem nedrept, mai ales că, după cazul meu, ar putea veni şi altele. E o primă deportare, a unui cetăţean comunitar, pentru motive politice”.

HotNews.ro: “Faceţi politică? De multe ori mişcările pentru dreptul la locuinţă au fost asociate cercurilor sociale de extremă stângă…”

Mădălina Gavrilescu: « Centrele sociale au mai degrabă o activitate organizată pe cartiere, fac acţiuni culturale mai mult. Noi suntem organizaţi altfel, avem voluntari, avem avocaţi, oferim asistenţă legală. Dar suntem împreună pentru o bătălie comună. Nu cred că stânga a făcut ceva în Italia, nu mai cred nici în PD (Partidul Democrat). În România, unde s-a ajuns cu Ceauşescu? Au ajuns la putere şi tot ce au vrut ei au făcut, pentru binele şi interesele lor. Şi Salvini era la început un fel de comunist, mai mic. La fel se întâmplă şi în România. Şi aici, şi acolo, se încearcă dezbinarea celor care au curajul să protesteze, fac legile pe ascuns. Cred că partidele de stânga au făcut mai mult rău decât cele de dreapta. După cum am văzut, cei care au procese şi condamnări în spate stau la putere şi fac legile, ne conduc, iar eu sunt expulzată, fără a avea nicio condamnare. Ce fel de justiţie e asta ? »

Pe 30 ianuarie 2019, un grup de 20 de jurişti, profesori şi cercetători de la universităţi de prestigiu din Italia şi Germania a lansat o petiţie adresată Prefectului Romei #stand4madalina, prin care se cere anularea de urgenţă a ordinului de expulzare. Până la data de 7 februarie, ora 10:30, petiţia a strâns peste 400 de semnături.

« Îndepărtarea de pe teritoriul naţional a Mădălinei pe motiv că este activistă este împotriva principiului de participare politică a cetăţenilor şi a cetăţeniei europene”, se arată în textul petiţiei.

HotNews.ro : « Cazul a atras atenţia unor organizaţii din Italia care s-au activat pentru a cere anularea ordinului de expulzare. Ce reacţii a stârnit decizia Prefecturii ? »

« Am avut de-a face cu reacţii opuse: unii mi-au spus că trebuie să pup pământul Italiei, pentru că m-a primit. Altcineva mi-a spus că ar trebui să existe şi în România persoane ca mine. Dar alături mi-au fost colegii şi prietenii, care m-au susţinut şi mă susţin în demersurile mele, pe care nu le fac în interes personal. Vreau ca ceea ce mi s-a întâmplat mie să nu devină o practică de deportare a altor români consideraţi incomozi”.

  • Alungată din România de lipsa unui loc de muncă

Mădălina Gavrilescu a ajuns în Italia în 2009, pentru a găsi un loc de muncă. “Din 2007 avem dreptul să ne căutăm un loc de muncă, suntem cetăţeni europeni. În România, la Craiova, aveam un salariu de patru milioane jumătate: am lucrat şi în tinichigerie, unde muncea şi tatăl meu, la curăţenie la blocuri, apoi la diferite firme. Unde mi s-a oferit de muncă cinstit, am acceptat. Minte am, dar nu se găsesc ocazii de emancipare în România şi nu poţi studia dacă nu ai mijloace. Când am rămas fără un loc de muncă în Craiova, am luat un bilet de autocar şi am venit la Roma”.

În capitala Italiei, lucrurile nu au început bine : “Am locuit în prima vreme într-o tabără neautorizată, lângă bulevardul Palmiro Togliatti. Aici stăteau cei fără documente sau cei săraci. Erau romi, români, alţi străini. Am stat într-o baracă, pe care o ţineam curată, dar eram fără apă curentă, fără căldură. Eu m-am încăpăţânat, am vrut să mă ridic, să-mi construiesc o viaţă nouă, să plec de acolo. M-am dus la primărie să mă înscriu la Evidenţa Populaţiei, să le spun că sunt în Italia. Au râs, au spus că sunt prima româncă fără o casă care vine să declare că a ajuns în Italia, e ca şi cum m-aş denunţa singură. M-au sfătuit să găsesc pe cineva care să declare că locuim împreună, sau să mă mărit!”

  • “Sărac pe sărac se ajută”

„În tabără veneau voluntari să facă lecţii de italiană, m-am prezentat la curs. La început era greu, am învăţat limba, m-am înscris la un centru de plasare a forţei de muncă. Între timp am început să lucrez într-un supermarket, la curăţenie. Voluntarii de la cursul de italiană mi-au spus că am capacităţi şi mă pot înscrie la un institut statal, să am o diplomă. « Aşa, poţi găsi mai uşor de muncă »”. A reuşit să se înscrie la un liceu socio sanitar din Roma, unde a studiat “3 ani în unul », dar nu terminat, retrăgându-se în anul IV, din lipsă de bani.

În timpul studiilor a intrat în “Mişcarea pentru dreptul la casă” (Movimento per il diritto all’abitazione). Din banii câştigaţi din ce lucra, a reuşit, în 2010, să plece din tabăra improvizată. A acceptat să lucreze chiar fără contract, în condiţii mai grele decât ale străinilor din afara UE. “Nouă ne spuneau că nu avem nevoie de contract, pentru că nu riscăm să pierdem dreptul de şedere, fiind comunitari. Ce faci, refuzi un loc de muncă ? Nu, nu refuzi ».

Din 2012 Mădălina a început să activeze alături de colegii ei din organizaţia pentru dreptul la o casă: “Săracul pe sărac ajută: noi facem ce putem, ca voluntari. Am organizat o bibliotecă pentru copii şi tineri, oferim cursuri gratuite de teatru, dans”.

După aproape patru ani de lucru la negru, în 2014, românca a obţinut buletin italian, pentru că a demonstrat că are o casă şi un contract de muncă.

Anul trecut, în 2018, cooperativa de curăţenie în supermarketuri, pentru care lucra Mădălina, s-a închis. Au rămas toţi angajaţii fără muncă. În noiembrie au ajuns ultimii bani pentru ajutorul de şomaj. Românca s-a înscris din nou pe liste în căutarea unui loc de muncă.

În România, Mădălina nu s-a întors decât o dată, când un membru al familiei s-a îmbolnăvit, în 2012. Italia a devenit casa ei: “În România, lucrurile nu s-au îmbunătăţit. Viaţa e foarte scumpă, viitor nu este. De acum, existenţa mea e aici, în Italia, unde am un frate, prietenii mei sunt aici. Nu vreau să mă mai întorc în România, aici mă simt acasă”.

HotNews.ro a contactat Prefectura Romei, Ambasada României în Italia şi Reprezentanţa Comisiei Europene în Italia pentru a obţine reacţia autorităţilor faţă de cazul Mădălinei Gavrilescu.



Sursa

قالب وردپرس

Da mai departe
19Shares
%d blogeri au apreciat: