Cum se descurca muncitorii straini cand ajung la Urgente. Medicii trebuie să ghicească ce simptome au

Da mai departe
0Shares

Şantierele şi fabricile din România sunt pline de muncitori din ţări precum Nepal, Bangladesh sau Vietnam, dar autorităţile nu îi ajută prea mult să se integreze.

Oamenii întâmpină greutăţi mai ales când trebuie să comunice. Când ajung la spital, de exemplu, medicii şi asistentele se abia se înţeleg cu ei. Cei mai mulţi ştiu doar limba maternă şi nu au translatori.

Un bărbat din Bangladesh care munceşte în bucătăria unui hotel din Predeal a ajuns la urgenţe pentru că s-a tăiat la o mână. Ştie doar limba maternă, iar medicii şi asistentele se înţeleg cu el mai mult prin semne.

Reporter: “Cum te simţi? Mâna ta!”
Pacient Bangladesh: “Nu înţeleg”
Reporter: “Româneşte înţelegi?”
Pacient Bangladesh: “Un pic”
Reporter: “Cum te înţelegi cu doctorii?”
Pacient Bangladesh: “Doctoris?”
Reporter: “Medic!”

Când se întâmplă astfel de accidente, muncitorii sunt însoţiţi de obicei până la urgenţă, apoi trebuie să se descurce singuri. În unele cazuri medicii trebuie să ghicească ce simptome au.

Dan Grigorescu, şeful Secţiei Chirurgie Plastică şi Microchirurghie Reconstructiva Braşov: “De cele mai multe ori nu izbutim să obţinem decât clipiri dese din ochi şi ridicări din umeri. Ei vin însoţiţi la început atunci când ajung în urgenţă, când de multe ori noi nu suntem la spital, şi după aceea, ca să folosesc un cuvânt mai direct, par abandonaţi până când vine cineva la externare”.

Violeta Tănase, medic UPU SJU Ploieşti: “În general se exprimă prin gestica, aşa încât să înţelegem motivul pentru care s-au prezentat la spital până la urmă ne ajutăm de partea de imagistica, de laborator. Aşa încât să ajungem până la urmă la un diagnostic şi să îi putem trata”.

Legea privind drepturile pacientului obliga spitalele să găsească o modalitate prin care să-i informeze pe oameni, însă nu da soluţii practice.

Legea nr. 46/2003, Art. 8 menționează: “Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare”.

Astrid Hamberger, Centrul Regional de Integrare Braşov: “Angajatorul care îi aduce la muncă ar trebui să aibă grijă de aceştia. Străinii au exact aceleaşi drepturi ca şi noi, au asiguarare medicală pentru că ei îşi plătesc taxele la fel ca noi”.

În România exista 15 Centre de Integrare pentru străinii care vin să locuiască, să muncească ori să studieze le noi, care pot oferi translatori, la nevoie. Dar rareori muncitorii afla de existenţa lor.

Sursa

قالب وردپرس

Da mai departe
0Shares