Cum a încurcat Dan Barna pastilele din Matrix și alte faze remarcabile de la Congresul USR – Esential

Da mai departe
0Shares

Am fost sâmbătă la Congresul USR de la Teatrul Național unde aproximativ 500 de delegați s-au strâns pentru a-și alege candidatul la prezidențiale. Până la urmă a câștigat la vot Dan Barna, președintele partidului, care a ținut un discurs cu trimiteri greșite către filmul Matrix. Am putut remarca totuși și democrația din partid, pentru că o parte din lucrările congresului au avut loc în timp ce Simona Halep juca finala de la Wimbledon iar unii dintre delegați au vrut o pauză pentru a urmări meciul. Propunerea a picat la vot.

Ajung la TNB, mi se dă o legitimiație de presă, o parolă de Wi-FI, după care-s îndrumat către primul etaj al clădirii, unde a fost organizat un spațiu pentru activități gazetărești. Urc o scară spiralată, îi zăresc pe Shere Marinescu, fost candidat la președinția partidului și pe Andrei Caramitru, fost consilier al lui Dan Barna și fiu al directorului TNB.

Caramitru-i arată lui Shere împrejurimile renovate ale TNB-ului: „hai, bă, că a făcut treabă bună taică-meu”.

Bârfe, Game of Thrones și tehnologii futuriste de vot

Odată instalată aparatura în spațiul destinat presei, mă întorc înapoi jos, pe scările din fața teatrului, unde intru-n vorbă cu niște tinere speranțe ale USR-ului. Cu ocazia asta aflu despre cel mai nou scandal din sânul partidului: un tânăr delegat de la Sibiu, mândru purtător de pălărie fedora, a pus semnul egal între homosexuali și canibali într-o postare pe grupurile interne de Facebook.
Schimbul de bârfe e curmat de câțiva stafferi conștiincioși, care ne îndeamnă să intrăm în sală, unde e gata să înceapă spectacolul.

Ajung în sala mare, locul în care se vor desfășura principalele lucrări ale Congresului de astăzi. Dacă reuniunile similare ale PSD-ului debutează pe acordurile remixate ale „Odei Bucuriei”, congresul USR-ist începe cu melodia de debut a serialului „Game of Thrones”. O primă dovadă că USR e partidul milenialilor, partidul pop culture. Vor urma și alte dovezi în acest sens.

Gazda Congresului, Cătălin Drulă, o invită pe Roxana Wring, șefa pe București a USR-ului, să spună câteva cuvinte. Ține un scurt discurs despre realizările de până acum ale partidului, presară câteva atacuri la adresa Puterii și a „hoților din instituții”, iar în final surprinde perfect esența evenimentului de azi:

„Nu e un simplu congres, nu e Game of Thrones, nu e business as usual, este un test al maturității”.

Din nou referințe pop culture și englezisme, în caz că uitase cineva cărui electorat se adresează USR-ul.

Votul pe ordinea de zi și alte chestiuni organizatorice se va face cu niște mini-telecomenzi care au fost distribuite tuturor delegaților. Tasta 1 înseamnă „pentru”, 2 este „împotrivă”, 3 înseamnă „abținere”. După discursul lui Wring, se face un mic test al echipamentului, pentru a verifica dacă e toată lumea prezentă. Durează ceva până este atins cvorumul, pentru că unii nu au primit telecomenzi, iar altora nu le funcționează pentru că nu le îndreaptă către antenele care ar trebui să capteze semnalul lor.

Candidați ai establishmentului vs underdogs

Încep discursurile celor patru candidați. Mihai Goțiu e primul. Propune o platformă ecologistă, axată pe schimbările climaterice și problemele de mediu ale României. E surprinzător de pasional, nu l-ar putea acuza nimeni că-i „low energy”, nici măcar Trump. Spune că măsurile propuse de el – dintre care merită amintit un proiect de lege care interzice tăierile de păduri din parcurile naționale – vor influența felul în care va arăta România în 2050. Reușește cumva să-și lege platforma ecologică de anticorupție, amintind de protestele pentru Roșia Montană din 2013.

„Protejând mediul reducem corupția în România”, cam asta-i concluzia. E aplaudat furtunos, se și chiuie, pare să aibă mulți fani, mai ales printre progresiștii partidului.

Următorul la aparat este Dragoș Dinulescu, un dentist din USR Prahova. Modest, își recunoaște lipsa de notorietate, spunând că el este candidatul eșalonului doi, al oamenilor din spate, care tac și fac. Candidatura sa este challenge la adresa cutumei că președintele partidului ar trebui să fie și candidatul la prezidențiale. Vorbește vag afectat, posibil ca într-o altă viață să fi fost pastor neoprotestant, nu dentist. Indiferent de rezultat, vrea ca cei prezenți să înțeleagă că nu-i ok ca unii să se bage-n față, să ocupe niște funcții și apoi să nu le mai elibereze în vecii vecilor. De altfel, dacă ar deveni președinte, el ar vrea doar un mandat. Ca Emil Constantinesu. Mai spune că, dac-ar fi fost după el, ar fi urcat pe scenă îmbrăcat în haine muncitorești, că nu-l interesează țoalele de firmă și alte artificii vestimentare atât de des întâlnite printre politicieni. Pare o înțepătură la adresa lui Barna, care a venit încălțat în niște pantofi fancy deja deveniți vedete în presă. „Votați cu inima”, îi îndeamnă Dinulescu pe delegați la finalul discursului.

Urmează Dumitru Stanca, un domn nu tocmai tânăr și în costum de nuntă. Pare aterizat direct dintr-o emisiune cu Emil Străinu și Oreste. E foarte hotărât, urcă pe scenă cu atitudinea unui om care știe că destinul lui e să ajungă președintele Românei. E mândru că de la el a pornit „nebunia campaniei interne” și că a tulburat niște ape ce nu se voiau tulburate. Delegații din jur zâmbesc pe sub mustăți și se întreabă cine este acest om care a tulburat apele. Fiind cadru militar în rezervă, spune că el e alegerea firească pentru alegerile din toamnă, pentru că Armata e instituția care se bucură de cea mai mare încredere în rândul populației. Cumva, această încredere i s-a transferat taman lui. Își continuă discursul cu o cadență de primar de comună, spre final un delegat e atât de plictisit încât și-a scos Kindle-ul și citește ceva în engleză.

Pastila albastră și pastila roșie

Îi vine, în sfârșit, și rândul lui Dan Barna. Citește de pe foi, dar o face cu însuflețire, se vede că e un discurs îndelung exersat în fața oglinzii. Mesajul e optimist, targetat pe publicul clasic al USR-ului. Povestea partidului, spune Barna, e a antreprenorilor care au pornit de la zero, a voluntarilor cărora li s-a spus că că nu pot schimba nimic, a tinerilor întorși în țară cărora li s-a zis că mai bine rămâneau în străinătate, a profesorilor, a medicilor care au continuat să lupte și să performeze într-un „sistem bolnav”, a funcționarilor cinstiți care s-au luptat cu partea feudală a administrației etc.

Printre referințe din Game of Thrones și Star Trek, încearcă și una din Matrix:

„Cred că știți cu toții secvența aceea în care Neo primește două pastile, una roșie și una albastră, și i se spune «dacă iei pastila roșie te vei întoarce la viața ta obișnuită și vei vedea lucrurile așa cum le vedeai dintotdeauna. Dacă vei lua pastila albastră vei vedea realitatea așa cum este ea». La fel a fost și pentru mine. Am acceptat acea provocare și am intrat în USR.”

Înțeleg ce a încercat să facă, dar, din păcate pentru el, în film era fix pe dos: pilula roșie era cea care-ți dezvăluia realitatea așa cum e ea, nu cea albastră. Dovada e mai jos:

S-a cam faultat singur Barna cu metafora asta, pentru că, dacă ar fi respectat litera filmului, ar fi reieșit că ciuma roșie e cea care-ți prezintă adevărul gol-goluț, în timp ce albastrul USR-ist e cel care te amăgește.

În plus, un alt aspect care i-a scăpat lui Barna e că, în State, acest red pill este un simbol al misoginismului și al extremei drepte.

În ciuda gafei, discursul lui Barna se încheie în aplauzele furtunoase ale sălii. Urmează cele 30 de minute de dezbateri.

Un ultim moment de sclipire e când Barna povestește cum a poposit cândva în IKEA Băneasa și o doamnă care-i servea orez cu rață și-a ridicat privirea către el, l-a recunoscut și a zis doar atât: „Speranță”. Mai întâi frizeri, acum angajate IKEA – în curând o să audă tot Universul observabil de Dan Barna. Până la urmă, sunt bune și vizitele în studiourile Antenei 3 la ceva. Pauză de masă și de vot. De data asta se va vota clasic, cu urne, telecomenzile au fost doar pentru chestiunile organizatorice.

Între timp, în sala mare, cu puțin timp înainte de anunțarea rezultatului, se pregătește o mică surpriză: pe ecrane sunt transmise imagini de la Wimbledon, unde Simona Halep urmează să joace finala împotriva Serenei Williams. Mulțimea-i în extaz, se strigă „Simona, Simona!”. „Asta (n.r. adică Serena Williams) în loc să joace cu Federer, joacă cu Simona”, observă cu cinism o organizatoare din spatele meu.

Se anunță și rezultatele: 26 de voturi nule, trei pentru dentistul prahovean, cinci pentru cadrul militar binecuvântat de Armată să conducă poporul român către glorie eternă, 134 pentru Goțiu și 320 pentru Dan Barna. Urale din nou, se strigă „USR, USR”, la care aceeași tipă care o voia pe Serena în finală cu Federer are o ultimă remarcă: „să știți că nu trebuie să facem ca PSD-ul”.

Odată decis candidatul USR pentru prezidențiale, lucrările congresului se îndreaptă către amendarea statutului. Lucrări ce sunt închise presei. Unii din delegați nu prea au chef de lucru, așa că se supune votului o propunere ca Congresul să fie suspendat pe toată durata finalei de la Wimbledon. Propunerea cade, cu doar 191 de voturi pentru, 297 împotrivă și 28 de abțineri. Totuși, atenția USR-iștilor rămâne tot către Londra, pentru că atunci când Simona câștigă cu un răsunător 6-2, 6-2, sala erupe-n aplauze și strigăte de bucurie.

Sursa

قالب وردپرس

Da mai departe
0Shares